Toamna asta ce stă să plouă.
Lacrima asta ce stă să curgă.
Mâna asta ce nu mai leagă.
Ideea-strugure ce arde gândul
Şi n-are nimic să caute căldura.
Toamna îşi adună lacrimile să plouă din nou.
Mâini legate dezleagă anotimpuri.
Ideile curg prin toamna fără fiinţă,
Mă caută în vara mea eternă,
Ce-mi stă în linişte de soare…
Şi strigă prin mine ca bucuria.
Şi tu, parcă n-ai fost niciodată vară.