Anotimp
Niciodată
Toamna asta ce stă să plouă.
Lacrima asta ce stă să curgă.
Mâna asta ce nu mai leagă.
Ideea-strugure ce arde gândul
Şi n-are nimic să caute căldura.
Toamna îşi adună lacrimile să plouă din nou.
Mâini legate dezleagă anotimpuri.
Ideile curg prin toamna fără fiinţă,
Mă caută în vara mea eternă,
Ce-mi stă în linişte de soare…
Şi strigă prin mine ca bucuria.
Şi tu, parcă n-ai fost niciodată vară.
Sufletul meu de toamnă
Când toamna ne cuprinde îmi picură plângând
Speranţa unui vis.
Freamătul marii îmi desluşeşte-n gând
Ruina unui farmec-iubirea mea dintâi.
Când ea se stinse-n mine nu stiu
Era o umbră a uitării…era pesemne toamnă
În ochi mi-aduce lacrimi şi spre trecut mă-ndemnă.
Ce tristă-i amintirea ta, speranţă în pustiu
Durerea mea-i tot mai amară
Şi se topeşte-n ale tale lacrimi, sufletul meu de toamnă.
Iarna ta
Departarea albastra, de-i marea sau zapada doar,
E ochiul tau magic
Ca un magnet ce rascoleste-n ura.
Lumina asta mov de-apus
Ce-asterne pe zapada boala
e umbra ta scobind-n sufletu-mi o iarna cruda fara de cuvinte.
Aduni singuratati in bulgare de inima
Si crezi ca-i bine cand esti la caldura
Dar uita-te, uita-te spre mare cu ochiul tau bolnav
Inghetul, de adanc din tine vine.
Forme
Ţurturi din lumină se-adună strângând în pumni
Vise de zapadă.
Dă-l jos pe cel din colţul sufletului,
Simt că-o să-ti cadă drept în inimă,
Sângerând până la vară…
Inima mea are formă de soare roşu
Zărit printre gene într-o dimineată geroasă.
Prin aburul trenului am recunoscut forma
De roşu a inimii mele,
Unde au înghetat în fiecare anotimp
ţurturi de simţuri păstrate pe viaţă.
Am unul din marea unde te-am iubit,
Dacă l-aş topi ar avea gustul sufletelor tale
din multele feluri în care m-ai iubit.
Celălalt ţurţure e din ninsoarea ce-am văzut-o prima oară
în noiembrie.
Altul din seara când am privit amândoi roşul cerului la apus.
Cel mai viu, încă neîngheţat dintre ele
E cu tine legănându-te în ritmul râsului meu.
Adunăm ţurţuri de lumină cu tot ce simţim în noi
Sperând că-nghetăm aşa în nemurire,
Toate formele în care am iubit.
Verde
Mi s-au încurcat visele cu tine,
Şi nu le mai visez bine.
Oare cum să fac să te repun
între coordonatele mele de vise?
Măcar pe acolo pe la sfârşit
Să mă trezesc cu tine dimineaţa
Pe-o încheietură
Sau în ureche.
Să te păstrez în formă de vis
Printre cuvintele poeziei
Ce-mi stă azi pe buze.
E primăvară şi parcă te-am pierdut
prin noaptea rece de vise.
Nu te mai găsesc printre ele.
Mă apucă seara, aşa o teamă că ai uitat
Să-nmugureşti
De verde, de primavară, pentru visul meu.