Cum pot să zbor pe lumina asta ?
Când aeru-i verde, fierbinte şi ud.
Cum pot să plâng pe liniştea asta ?
Când cafeaua pe masă miroase a mare ?
Cum pot să uit pe lumina asta ?
Când ai gust de pepene şi suflet de val ?
Cum să opresc inima-mi să strige ?
Pe calmul ăsta fierbinte
Când vise încremenesc pe ţărm ?
Tărm de mare inventat într-o iarna.
Stai !
Inventăm vise pe mare
Suntem departe şi strigă-n noi linistea.
Hai !
Colorăm aripi de cuvinte.
Inotăm mereu pe iarnă spre marea noastră.
Iubire
Etern
Lumină.

Scrie-mi doar despre mare…
Prefa-ti poezia-n mangaietoare valuri si trimite-mi in suflet uitare
In poeme create cu scoici impletite cu sare.
Simti? Se transforma in adancul versului meu intr-o suava imbratisare.
Scrie-mi ca respiri printre alge si te transformi in departare
dar minte-ma ca la doua trei ganduri unul e pentru mine si mare intr-o miraculoasa de sine abandonare.
Scrie-mi doar despre mare…
Sa-mi vindeci poezie de doruri neintelese si-amare…
Reda-mi cuvintele noastre nerostite din mare
Si albastreste sufletele de nesfarsita lacrimare.
Nu-mi scrie de moarte, poti sa-mi scrii tot de mare
Ca de-un sicriu inchis al durerilor tale.
Inventeaza pentru mine cuvinte in limba valurilor
si asterne pe gandul meu versuri in locul viselor…
Scrie-mi cu nisip pe frunte si-n palme doar despre mare ca o miraculoasa alintare.
Scrie-mi pe pleoape cu involburata poezie ce nu mai doare…
Te recunosc eu de atata instrainare?
Noi vorbim limba marii…
Stii tu oare sa ma inveti cum sa exist doar in mare?