Mă scutur de pietre
Strig mării cu sânge durerea
Dă-mi cuvânt pentru vis !
Pune-mi aripa aia-n mână
Să-înnot aproape cu ea !
Mă scutur de pietre
Am înca penele mele.
Strig cu-un val să mă ia,
Să mă adoarmă pe-o pleoapă,
Cu marea curgându-mi prin trup.
Mă scutur de pietre
Să-mi treacă rana şi nisipul crud,
Cu versuri să-mi creasca carnea la loc
De unde te-ai rupt înfiorat ca un val…
Mă scutur de pietre
Cresc şi plâng ca scoicile-n mine.
Ştii ? strig mării ca lui Dumnezeu:
Adu-mi înapoi sufletul val!