Femeia mării, spectacolul de teatru de Andriy Zholdak după Henrik Ibsen vine ca o transă pentru spectator… 4 ore de explozie umană… 4 ore de disecare a nebuniei… 4 ore care te fac să-ti privești fiecare coltișor al minții si să recunoști: da, am fost și eu acolo. Am trăit și eu nebunia asta. Neîntelegerea, neiubirea, disperarea, irationalitatea.

E genul de piesă care-ți inundă visele noapte, cu care te trezești buimac dimineața si-o înghiți la loc cu multă cafea.

Femeia mării, Ellida, fata cu nume de corabie, e ființa îndrăgostită de mare, care trăiește povești de dragoste imaginare (sau nu?) și care ți de lipește de suflet și-o duci mult timp cu tine. Ar vrea să evadeze dintr-o căsătorie care o sufocă și în care nu găsește dragostea de care are nevoie. Tănjeste mereu după marea ei, după apă curată și scufundări în mare, de fapt tânjeste mereu după iubire.

Jucată remarcabil de actrița Costinela Ungureanu, Ellida este printre cele mai memorabile personaje pe care le-am văzut la teatru în ultimul timp. Actrița face o nebunie de rol, te întrebi uneori de unde are ființa asta atâta energie, atâta forța de joc. Suavă și eterică, plină de fortă și intimitate, zbucimată și misterioasă precum marea.

Piesa este psihotică, ca un delir prelungit și cred ca au ales să o facă atât de lungă tocmai ca să devină aproape insuportabilă de privit și simțit, exact ca nebunia ei.

Iar când ieși în miez de noapte de la ea, te tot întrebi doamne chiar am trăit așa ceva, am văzut la așa ceva? Ce actriță, ce ființă, ce rol, ce femeie-mare, ce nebunie.
Și simți că piese ca ăstea te-au făcut să iubești teatrul și să nu poți trai fără el.

Iar dacă ai chef de o melodie faină, pe asta am cules-o din piesă, Cat napp – Thunder  

Mai multe detalii despre piesa Femeia mării poți citi aici.

Sursă foto Teatru National Marin Sorescu Craiova