Aştept îmbrăţişarea ta pe fiinţa mea,
Plăpânda să fie ca firul de iarbă
Răsărit în ianuarie
Vine mereu dureroasă ca o luptă
Cu singurătatea ta.
Caut căldura versului tău în mintea mea
Să curgă lin ca viaţa ploii
Peste floarea ce creşte-n pământ
Ca piatra.
Viaţa-mi pândeşte mirajul descoperirii.
E o străina cu ochi de sticlă
Ce urlă-n mine ca depărtarea
Aştept mirajul tău în lumea mea
De neînţeles să fie ca prima ninsoare
Peste frunze de suflet.
Vine mereu usturătoare ca o rană
Infectată de prea multe valuri.
Aştept îmbrăţişarea ta
Rugându-mă să-mi clădeşti inocenţa
Prin cuvintele ei.