Niciodată
Toamna asta ce stă să plouă.
Lacrima asta ce stă să curgă.
Mâna asta ce nu mai leagă.
Ideea-strugure ce arde gândul
Şi n-are nimic să caute căldura.
Toamna îşi adună lacrimile să plouă din nou.
Mâini legate dezleagă anotimpuri.
Ideile curg prin toamna fără fiinţă,
Mă caută în vara mea eternă,
Ce-mi stă în linişte de soare…
Şi strigă prin mine ca bucuria.
Şi tu, parcă n-ai fost niciodată vară.
Străzile tale
Umblu cu tine pe străzi dintotdeauna.
Uneori mă opresc
Şi privesc in urmă.
Tu mergi mai departe.
Şi atunci mă apucă disperarea
Să te ajung.
Umblu prin tine ca noaptea pe străzi.
Străzi goale. Străzi suflete.
Le vedem uneori alb negru,
Alteori sunt ude de ploi.
Sunt străzi neumblate, nevisate, netrăite.
Umblu cu tine pe străzi
Ca printr-o viaţă…
Călcam pe cuvinte
Ca pe aleile pustii.
Plimbăm sufletele
Ca-ntr-un oraş străin
În care n-ai pe nimeni…doar locuri
Şi străzi.
Neimaginate. Neîmblânzite. Neuitate.
Cu tine străzile sunt vii
Şi-şi trăiesc propria viaţă.
Ne întindem pe jos de multe ori
Să luăm din căldura lor.
Şi…stăm cu sufletele pe afară…
Umblu cu tine pe străzi
Ca într-un labirint
Ca într-un somn în care visezi
dar nu-ţi aminteşti nimic.
Umblu cu tine pe străzi….
Ca într-o poezie… numai a noastră.
Peste mine
Curg peste mine
Neaturi albastre
din ochii tăi.
Liniștea cuvintelor
Crează vise sub pielea mea.
Ascult singurătatea versului
Și-adorm
Îmbrățișând fierbinte umbra ta.
Aș fi putut să-ți șoptesc
Mii de versuri în orele ăstea!
Te-ai fi îmbracat în valuri
de poezii…
din palma mea.
Am ales poemul
Ce stinge atingerea.
E-un vers ce uită de mine,
Și-ajunge mereu
Doar la tine.
Am
Am trupul fierbinte şi buza sărată,
Sărăt eşti şi tu pe talpa ta toată.
Am tâmpla prea plină.
Am marea albastră nebună în mine.
Am paşii pierduţi de-atâta simţire.
Valuri pustii-mi fac urme pe trup
Versurile tale nelinişti mi-aduc.
E soare prea tare
Dar vreau să mai iau
Cuvinte întregi, gânduri de jar.
Marea-i prea dulce.
Versul târziu mereu îl aduce.
Sunt numai mare.
Respir în poem.
Pe mâini am numai versuri,
Cu mii de întelesuri.
Am valuri la tine-n ureche.
Nu ştii, mi-au crescut scoici în palme
Şi zâmbetele tale?
Împletire
Complic numărătoarea de cuvinte
Absent nu-mi iese la număr,
La fel ca tine.
Gându-mi nu te mai îmbracă.
Aştern cuvinte-n primăveri
Verdele-mi stă pe buze.
Pe ochi mi se aşterne
Cruzimea anotimpului…şi-a ta
Urc trepte-n cuvinte şi compun simfonii
Nu mai ştii să citeşti
Să auzi
Să tremuri.
Cobori numărând cuvintele
Pierzi unul câte unul
Simplifici simţul.
Dorul nu-ţi iese la număr.
La fel ca mine.
Când dori, mă umplu de cuvinte
Le transform în valuri
Am pus în vers cuvântul ce ne desparte
Îl închid acolo cu uitarea.
Plec. Doar eu
Cu voi,
Cuvinte ale mele
Necompuse.
De mare…
Scrie-mi doar despre mare…
Prefa-ti poezia-n mangaietoare valuri si trimite-mi in suflet uitare
In poeme create cu scoici impletite cu sare.
Simti? Se transforma in adancul versului meu intr-o suava imbratisare.
Scrie-mi ca respiri printre alge si te transformi in departare
dar minte-ma ca la doua trei ganduri unul e pentru mine si mare intr-o miraculoasa de sine abandonare.
Scrie-mi doar despre mare…
Sa-mi vindeci poezie de doruri neintelese si-amare…
Reda-mi cuvintele noastre nerostite din mare
Si albastreste sufletele de nesfarsita lacrimare.
Nu-mi scrie de moarte, poti sa-mi scrii tot de mare
Ca de-un sicriu inchis al durerilor tale.
Inventeaza pentru mine cuvinte in limba valurilor
si asterne pe gandul meu versuri in locul viselor…
Scrie-mi cu nisip pe frunte si-n palme doar despre mare ca o miraculoasa alintare.
Scrie-mi pe pleoape cu involburata poezie ce nu mai doare…
Te recunosc eu de atata instrainare?
Noi vorbim limba marii…
Stii tu oare sa ma inveti cum sa exist doar in mare?
Tot
Tot plâng o lacrimă
Ce nu vrea sa curgă.
Tot trăiesc o clipa
Ce nu vrea să existe.
Recit mereu o poezie.
Nescrisă de tine.
Unde găsesc un sfarşit
Pentru nici un început?
Unde caut netrăirea? S-o înghet…
Tot tulbur liniştea,
Cu bătăi de suflet.
Tot merg pe drumuri.
Neavute. Neamintite.
Nu mă pot elibera
Din răsuflare. Din suflet.
Cum pot să nu mai fiu?
Pretutindeni nu există.
Tot respir o mare
Ce n-are pentru mine val.
Dacă aş înceta să fiu
Oare ai dispărea?
Tot trăiesc un suflet
Ce nu-i al meu.
Dacă ai dispărea
Aş înceta să fiu?