Am adus acasă peştele tău, să-l las să clipească din pleoapa mea stângă.
Că-i acolo pe parte cu inima
Poate la o clipire-două
A treia va fi o bătaie…
Am să-ţi fur pleoapa cea dreaptă,
S-o îmbrăţişez cu pleoapa mea acvatică
Şi cu toate poemele mărilor,
Poate la una-două bătai ale inimii
A treia va fi zbor.
Adunăm cu mirări zboruri alese
Cu bătăi de suflet.
Îngrădim poezia cu valuri nesparte,
Din marea ce suntem pe veci,
Poate la două poeme,
Unul vom fi noi, cu dileme,
Cu zbor, acolo,
Cu muchii de dor.