Abandonată-ntr-o uitare de mine
Orice carte scrisă pe pielea mea
Pare o fantezie crudă ce-nnebunește
La fiecare început de capitol
Într-o continuare neîntreruptă a poveștii.
Se caută o moarte și-un sfârșit de roman
Pe care pixul a uitat să-l mai scrie
Sau poate editura l-a omis la tipar.
Refuzul de a asculta strigătul ființei,
Aduce în orice cuvânt citit
O mutilare a sensului,
Astfel toate paginile cărții
Ajung ciuntite si rănite.
Nimic nu mai e întreg și adevărat.
Litere magice devin cifre reci și impare
Cuvintele mutilate sângerează-n anagrame amare,
Propozițiile își caută umilite cu disperare verbele goale.
Emoțiile sunt închise în litere putrezite
Scăpate din rațiuni un pic rătăcite.
Mă pierd nescriind povestea aceea,
Care nici nu știm dacă a fost,
De care nu-și mai amintesc decât îngerii
Când citesc.

Foto: Vlad Eftenie