Mi-ai patruns peste tot in viata
In carti si-n titluri
In poezii si-n suflet
In cuvinte si-n vise…
Ca un firicel subtire de otrava
Ce innegreste tot ce iubesc.
Imi vine sa-mi arunc cartile si poeziile
Nu le mai suport copertile si titlurile
Le pun invers in raft
Sa nu mai respire
Sa nu mai strige dupa tine
Erau odata cartile mele…
Acum sunt cartile noastre care plang..
Erau versurile mele, acum sunt versurile noastre care urla…
Erau cuvintele mele acum sunt necuvintele tale…
Era viata mea acum e moartea noastra.
Putrezesc pagini in mainile mele
Ard capitole in gandul meu
Se mucegaiesc scriitorii in biografii
E plin de puroi in versul meu,
Am rani pe maini, picioare si buze
Nu se vede nimic
E liniste bolnava si nu pot s-o accept
Fiindca mie-mi curg sange si litere din piept…