Sunt o învolburare nejustificată a ființei,
O explozie mută.
Nevazuta pulsație a întunericului viu.
Cresc pe-o coajă de ou suspendată-n gând,
Pe-un braț am adunat o mare zbuciumată,
Cu un deget sap groapă-n pământul uitării,
Cu altul culeg mierea iubirii.
Sunt infinit ce planează-ntre gânduri.
Cresc când aud cuvintele și mor când nu mă visează un om…

Foto: Vlad Eftenie