Te-am visat azi noapte.
Stăteai înfipt între Pământ si Marte,
Suspendat undeva între coastele mele planetare,
Tot încercând să-mi nimeresti sufletul.
Când mișcai un braț,
Se destabiliza Pământul
Începea furtuna și te certau mările.
Când înclinai capul,
Sărea Marte cu gura
Că vezi doamne
Îi strici simetria.
N-o să găsești așa
Coordonatele sufletului meu.
Îți spuneam eu.
Tu tăceai
În încercarea de a-ți potrivi echilibru
După bătăile gândului meu,
Doar s-o nimeri vreo palma de-a ta
Într-un colț de suflet.
Încearcă cu poezia
Ți-am șoptit obosită
Dupa vreo cinci nopți
În care mi-ai distrus echilibrul planetelor.
Cuvântul ți-a intrat în piele până-n suflet
Și-au țâșnit versuri
Din umerii tăi ascuțiți
Îndreptați spre cer.
Săreau poeme din pieptul tău
Se-mplântau în visele mele
Umplând eterul dintre noi
Transformând încet un vid
Într-o nouă planetă…
Ce spui?
Vrei s-o numim Poezie?

Foto: Vlad Eftenie