Din ochii tăi ţâşnesc versuri
Albastre,
Cu gust de copilărie.
Din gura ta se deapănă depărtările mării şi
multele feluri în care-am iubit-o.
Unde se opreşte poemul celui mic, şi-ncepe poezia celui mare?
Lumi imaginare-ţi îmbracă încheietura inimii,
Trăgând înapoi clipe întepate pân-la sânge de iubire.
Care-i povestea copilului ce-ai fost?
A primului iubit?
Care-i sfârşitul din noi?
Noi doi.
Eu şi copilul ce-am fost?