Sunt o pată de cer din perspectiva apei,
Care zgârie perfecțiunea picăturii.
Sunt un cancer al inimii din perspectiva ta,
Care-ți renaște celula de piatră.
Din perspectiva sângelui, sunt un culoar al trecerii spre metafora morții.
Privind dinspre cuvânt sunt un nereușit vers
trimis pe sub pământ înspre rădăcinile tale.
Privind dinspre gând, sunt o deviație de emotie,
O palmă de lacrimi dată rațiunii.
Din punct de vedere al inimii tale
ating o bătaie imperfectă de zbor, de aripi
Dinspre înalt, sunt un ochi spart de prea multe versuri.
Dinspre pământ, sunt o explozie de albastru putrezit de oase
ce se înmulțește infinit în mii de celule ale cuvintelor.
Din perspectiva poeziei sunt un cuib părăsit,
o lacrimă ce plânge după-un ochi interior.

Foto: Vlad Eftenie