Din linistea adanca a proprii mele fiinte
Ce acopera nelinisti sangerande si boli trecute parca,
Se aude incet ca o poveste de Craciun spusa-ntr-o noapte,
Inima ta batand in mine.
M-am speriat. Dintr-odata aveam doua inimi.
Incep sa numar. Am patru ochi, patru plamani-ai tai respira inca prin mine.
E-o fericire ce ma cuprinde de nicaieri ca o magie…
Oare asta inseamna ca am doua suflete?